Archive for November, 2007

h1

traiasca tehnologia!!!

November 19, 2007

vieti paralele..doua suflete paralele..doi oameni care se gandesc unul la celalalt…fara a avea posibilitatea de a se intalni prea des..

legaturi pe unde radio…prin telefon..doar o voce distorsionata…modificata..deformata..

se sufoca emotiile..creste debitul de intrebari si de nesiguranta…

astepti cu nerabdare un mesaj..care, de atata asteptare ti se pare sec, lipsit de orice emotie..si cateodata..ti se pare cel mai frumos si cel mai gingas lucru pe care l-ai citit..

suntem conditionati de aparat…obligati sa pastram legatura prin tehnologie…ura!! sau huo!!

care dintre ele?

oare cat de romantic ar fi sa primesti un mesaj de amor prin semanle de fum?..poluare..

cat de mult ai incerca sa te exprimi in 160 de caractere sau mai mult..tot nu reusesti sa cuprinzi totul..

cad de dulce suna un “noapte buna” tot nu se compara cu un sarut si o imbratisare…

distantele..ne rugam pt solutii ami bune de deplasare..mai rapide..mai eficiente…cum ar fi teleportarea..

visam cu ochii deschisi la momentele dulci ale reintalnirii..iar cand acestea ajung sa fie realitate…parca plutesti pt un moment..dar parca in acelasi timp simti ca nu poti trece de o bariera…parca iti vine sa iei telefonul si sa ii trimiti un sms..sau sa deschizi calc si sa scriii un mail..

suntem bolnavi..cu simturile amputate de tehnologie…si totusi dependenti…insetati de sms..mms..minute..mailuri..bipuri..

asta este lumea in care traim..acestea sunt lucrurile care ne conditioneaza…

traiasca tehnologia

h1

vis in apropierea iernii….

November 19, 2007

am visat ca aveam aripi luminoase si colorate, ca un curcubeu..
penele mele erau din vise curate si frumoase…parfumate…
aripile mele miroseau a flori de primavara…margaritar, narcise, viorele…flori de cires si mar…ca o gradina salbatica si nebuna ce aduna toate florile din lume…
in aripile mele se adaposteau fluturi si pasari…toate gazele se inganau cu pasarile in cantec sprinten vesel, plin de speranta…
pluteam peste paduri proaspete…peste iarba cruda ce abia isi inalta crestetul peste covorul de frunze ramase de peste iarna…
imi dadeam drumul pe parauri cu apa vie…printre pestisori dezmortiti si cu chef de viata…ma strecuram printre trunchiuri de copaci acoperite cu muschi moale si catifelat..
dupa alergatura, dupa innot, imi luam zborul din nou …sarutam norii, faceam figurine ciudate pe cer..apoi in avant nebunesc ma indreptam spre pamant..din nou printre copacii care se mirau de veselia mea…
eram fluture, eram floare, eram pasare, eram caprioara…eram zana, spiridus, un spirit nebun, imbatat de viata si de vise frumoase…
dar am imbatranit repede..penele minunate din vise si culori de curcubeu au inceput treptat sa se desprinda…iar unde picau se topeau in izvor de apa vie si apa moarta…
in scurt timp in locul minunatelor mele aripi, nu am mai ramas decat cu niste cioturi din care picura sange…un sange alb, laptos si parfumat…in urma mea ramaneau izvoare si flori ciudate catifelate..leagan pentru vant si fluturi…
eram trista…obosita…am incercat de cateva ori sa ma urca in varful unui copac de unde sa imi iau zborul…dar nu reuseam … degeaba ma rugam, degeaba imploram, dar aripile nu imi mai cresteau la loc…cu fiecare incercare de a zbura, nu reuseam decat o plonjare in gol…apoi o durere surda in tot corpul…dar nu atata de puternica incat sa nu mai pot incerca inca o data…si inca o data..inca o data…pana la ultimul salt…cand m-am spart intr-o mie de cioburi…farame si lacrimi… farame din mine isi luau zborul incet si lin prinse de aripi de paseri, aripi de fluturi…si esarfe de vant pe petale de flori..flori din gradina nebuna de primavara…

h1

nimic nou

November 19, 2007

nascuti in desert…crescuti in desert …

copacii sufocati si ei de borduri…totul imprejmuit de sarma..garduri..ziduri…sisteme de alrma..

moarte securizata..moarte sigura…

copiii invata dulcele limbaj vulgar, care ne incanta auzul in fiecare dupamiaza…parintii le imbogatesc repertoriul si asa destul de dezvoltat pentru varstele lor fragede…la care ar trebui sa se emotioneze la poeziile despre gaze care mor striite in pum de colil..

jocurile se invata din filme cu crime si condimentate cu un viol…

batranii..nu mai au chipul bunicilor fericiti cand isi vad copii si nepotii…ei sunt nevoiti sa stea la cozi la medicamente..cere nu ii vindeca, ci doar le mai prelungesc un pic agonia…au ajuns specialisti in eficientizarea cheltuielilor si nevoilor..ar trebui alesi ca si ministri ai economiei nationale pt simplul fapt ca reusesc sa traiasca din foarte putin..cu foarte putin…

doar tristete ..oboseala…si deznadejde in ochii lor…in ochii tuturor…ma refer la cei mici, la cei de jos, care muncesc cu disperare fara a ajunge la nici un rezultat….

ochii , oglinda sufletului…ha ha ha…imi vine sa rad…a fi , sau a nu fi…orb la ceea ce se intampla in jur….si injur ca sa imi potolesc setea de vulgar… sau doresc vulgar ca sa pretuiesc frumosul si normalul…ironia este ca am parte de vulgar..in tot ceea ce ne inconjoara…poate e mult spus pt cei care sunt mai sensibili ..pt cei care nu recunosc …pt cei care nu vad bubele, sau prefera sa intoarca privirea..

e minunat la noi in sat: miros de flori de picioare si subtiori…ruj pe dinti are arata ca rahatul pe un capac de wc…sunt prea directa? ma scuzati…

cum spuneam….oameni minunati care scuipa coji de seminte ca maimutele…si nu numai…persoane filantrope care isi etaleaza bunastarea in masini de vis…cu functii importante cu toalete sclipitoare…care rad..si rad…pana le plesnesc burtile pe buna dreptate castigate…lenea doare si trebuie rasplatita…acum, pe buna dreptate..ce vina au ei..daca altii nu se descurca?

oricum…in biblioteci sufla vantul…in baruri nu mai poti respira..dar nu de fum e vb aici..nu..de imbulzeala…

ziarele inca se mai folosesc ca si hartie igienica…eh..ce vremuri…cartile..poate si ele si-au pastrat acelasi statut igienic in anumite case…cultura in buda..nu suna rau..numai ca…nu stiu cum s-ar impaca dl. Kant cu urme de cicolata pe teoriile lui..

si multe altele se preconizeaza in orasul nostru minunat…plin de lumini…cantece…farmec si joc…joc de glezna ca sa nu amortesti cand te inghesuie toti nespalatii in autobuz..

egalite… fraternite..solidarite…

h1

desteapta-te romane…

November 14, 2007

condamnati sa fim romani…

da, este o condamnare…o cruce grea pe care trebuie sa o poarte atat cei care raman in tara cat si cei care isi iau inima in dinti si pleaca..si aici ma refer nu la minunatii nostrii frati care dau in cap oamenior pentru o valiza sau care fura din magazine pt ca se poate si pentru ca nu sunt pedepsiti prea aspru…nu, e vorba de fraierii aia care isi vad de treaba, isi cauta un loc de munca si sunt seriosi…

incepe sa imi fie rusine. mi-e rusine nu de mine, nu de faptul ca am plecat din tara ca sa vad cum este si in alta parte…sunt sigura ca as fi avut acelasi sentiment si daca as fi fost acasa, poate nu atat de acut ca aici.

ce dracu se intampla cu oamenii? chiar sa nu mai existe pic de bun simt si de constiinta?

cum sa fim priviti cu ochi buni?

nu spun , fiecare padure are uscaturile si secaturile ei…dar padurea noastra nu este deloc inteleapta…

uscaturile , in mod normal ar trebui taiate, eliminate..dar nu, la noi se promoveaza incultura, smecheria, maneaua si moartea dusmanilor..unde dusmanii sunt cei care sunt totul mai putin astea nu… si toate lucrurile astea, nu se limiteaza doar la granitele romaniei, si se revarsa cat mai mult si cat mai departe…

sunt multe lucruri de schimbat, multi copaci de taiat, si totusi nimeni nu se incumeta sa ia toporul si sa se apuce de curatenie…

revolutie?

poate asta ar fi adevarata solutie, insa nu gluma prosteasca din cauza careia au murit atatia oameni degeaba, pentru ca tot secaturile sa ia deciziile si sa se pune in fruntea codrului….

codrul frate cu romanul…

degeaba avem atatea vaori, degeaba sunt nume, oameni cu care ne putem mandri oriunde in lumea asta…degeaba efortul unora de a arata ceea ce are tara asta mai frumos daca exista mult mai multe lepre care se stinga cu totul lumina ce cu greu strabatea peste lumea intreaga…

blestemul de a fi roman…tradare, furt, minciuna, jocul pe doua fronturi din care nu se castiga decat rusinea….mita, ciuma societatii noastre cea de toate zilele….slugarnicia chiar si in fata celor ca nu sunt cu mult mai puternici…

vreau sa stiu de ce?

de ce trebuie sa plecam de acasa doar ca sa putem trai mai bine?

de ce nimeni dintre cei care ar trebui sa ne ajute nu fac nimic decat sa isi indoape conturi si alte afaceri?

oare mizeria din jurul lor nu e destul de evidenta?

nu se impiedica de cersetori pe srada…nu le ajung la urechi plansetele celor care dupa ce au muncit o viata intreaga se inghesuie la cozi pentru o amarata de paine (si aia de o calitate indoielnica)….imi vine sa rad si sa plang….

poate ar trebui sa ma gandesc ca alte tari sunt si mai amarate decat noi…sa ma gandesc la cei din Africa…la saracia lor si la nenorocirea lor…

dar nu, sunt egoista..nu vreau sa ma ingijorez de ei… imi pare rau, dar imi vine sa plang….dar nu pt ei…ci pt ai mei…da, chiar daca sunt departe, tot ai mei sunt..si stau sa ma intreb daca se poate face ceva pt a indrepta ceva din mizeria in care romanii se afunda din ce in ce mai adanc….

nu trebuie sa asteptam indurare divina…daca noi nu ne ajutam, de ce ar face-o D-zeu? ca doar vorba aia..D-zeu iti da, dar nu iti baga in traista…

asa ca haideti sa schimbam imnul din “desteapta-te romane!” in “fa ceva in pizda matii..nu vezi ca esti ingropat de curvele astea politice pe care tu le-ai ales !!!”

poate doar cu suturi in cur sa ne mai miscam si noi …. ca de trezit….ce rost are? m-as trezi, dar de ce? ca sa vad ce?

sa aud ce?

hai gata cu aberatiile…

noapte buna si poate maine o sa fie mai senin cerul Romaniei.