am obosit sa nu fac nimic…am obosit sa ma gandesc in fiecare seara la cate ceva pt a doua zi, ca apoi, cand ma trezesc, sa imi dau seama ca in mintea mea nu se petrece nimic…
liniste si pace, fara agitatie, fara idei, fara cuvinte.
ma mai salveaza visele de peste noapte, si asta numai atunci cand imi mai ramane ceva in minte dupa ce ma trezesc…cateva imagini….atat de vagi de cele mai multe ori incat imi este imposibil sa le extrag si le astern in cuvinte…
imi tot propun cate ceva, un program organizat, sa fac ceva dar cand vine momentul, paralizez in nepasare. vreau sa avansez, dar nu stiu incotro…m-am imbolnavit de lene…starea aceea idioata in care mintea iti lucreaza la ceva, dar iti lipseste puterea sau cheful ca sa te apuci de treaba.
am ajuns la concluzia – destul de dureroasa – ca ma pricep foarte bine la pierdut vremea….ore in sir stau si ma gandesc , la ce nu imi dau prea bine seama – ca apoi sa ma trezesc ca a mai tecut o zi fara sa fac nimic.
parca nici sa ascult muzica nu mai am chef…de citit ma apuc, apoi las totul deoparte….de scris, abia acum, dupa ceva timp…si asta pt ca m-a atentionat Laura….
stau, ma afum si nimic mai mult…sunt ca un personaj insipid din filmele americane care vine de la munca, isi ia cele 6 beri, cutia cu pizza, telecomanda si zace in acelasi fotoliu pana a doua zi, intr-un perpetuum al banalitatii…nu am nici bere, nici pizza, nici telecomanda, nici fotoliu..insa am starea…sper sa nu mai dureze mult amorteala asta…
