Archive for the ‘amintiri’ Category

h1

parinti 1

February 12, 2008

cati dintre voi au suferit din cauza lipsei de experienta a tinerilor nostrii parinti? cred ca toti dintre cei care se incadreaza in categoria de frati mai mari..

eu de exemplu, sora mai mare…am cam suferit cate una alta din cauza credibilitatii parintilor mei in spusele poporului…

prima experienta am trait-o cand eram de numai 2 anisori  – sigur ca nu imi mai aduc aminte, dar asta mi-a povestit tatal meu care a avut si el de suferit , dupa cum o sa va dati seama din cele ce urmeaza…cum spuneam, aveam vreo 2 ani si ca orice copil normal, eram un pic racita..mama, tanara si credula, a ascultat de spusele unei asistente medicale, si, ca sa imi desfunde nasul, mi-a picurat in nas un  sirop recomandat de respectabila doamna asistenta….a reusit fara prea mare dificultate cu prima nara, dar la a doua, deja subsemnata a inceput revolta si lupta incrancenata…cu chiu cu vai, a reusit sa imi vare miraculoasele picaturi si in cea de-a doua nara…eu, ma jeleam cu vorbe, transpiram si suspinam…mamei, nu o s-a parut nimic suspect. toate bune si frumoase, ea si-a facut datoria de mama si a ascultat de sfatul cadrelor medicale. dupa ce m-am potolit, a plecat la munca..pe vremea aceea nu era o tragedie daca lasai copilul dormind pret de juma’ de ora singur in casa…cat sa vina parintele celalt, la schimbul doi…inainte sa plece la munca, mama – dupa cum am mentionat cu simtul raspunderii foarte dezvoltat – a lasat tratamentul pe masa din bucatarie, cu specificatii precise pt tatal meu: sa ii pui fetei cate o picatura in fiecare nara.  tata, si el parinte devotat, sa asculte sfatul, s-a inarmat cu pipeta si cu recipientul respectiv si hai sa se puna pe treaba…numai ca eu aveam alte planuri. numai cand am zarit ustensilele chinului meu, am inceput sa zbier cu toata putere si sa plang de mama focului…tata, suflet de mama, vazand cat de terifiata era fiica lui cea draga, a incercat sa ma ia pe ocolite…stai linistita, ca nu patesti nimic….uite, ca sa te convingi isi pune si tata……si, si-a pus….si a regretat cumplit acel moment pe care nu il uita nici acum…a simtit ca ii ia foc intreg nasul, cu gat cu tot…medicamentul era de fapt sirop de tuse, foarte mentolat si foarte concentrat….cred ca si ochii ii iesisera in orbite…..dupa neplacutul experiment, tata si-a dat seama ca fata nu plangea degeaba….si abia astepta sa se intoarca mama de la munca, sa continue experimentul….sa vada si ea cum e si sa vada ca mai avea nintel si ma lasa fara simt olfactiv…

h1

bunica lui

February 12, 2008

si eu mi-am cunoscut strabunica…am fost cu tata in vizita la ea o singura data. nu stiu ce varsta aveam, insa eram detul de mica…in jur de 4 ani…din nou la telega…

am intrat in casa, apoi am urcat o scara…am ajuns intr-un fel de pridvor…am mai urcat niste trepte ..un hol destul de intunecat, apoi o camera care era aproape in bezna…ea statea pe pat, nu mai stiu exact ce facea. tata a salutat-o apoi m-a prezentat…in camera, in afara de pat, care era inalt si cu asternuturi albe, nu mi-a mai atras atentia decat un dulap mare..foarte mare…obloanele erau trase…si eu am intrebat de ce este asa de intuneric in casa..la care strabunica mi-a raspuns ca nu mai are nevoie de lumina…: vezi tu, mamaie nu mai vede, asa ca ce rost are sa mai deschid obloanele? si am intrebat-o de ce nu mai vede? pentru ca am imbatranit…a raspuns ea. ne-a servit cu dulceata si mi-a dat in dar o masinuta alba, de epoca…cred ca mai e si acum acasa.

eram in statie cu tatal meu,in ploiesti..era toamna sau iarna…asteptam autobuzul. nu mai stiu incotro trebuia sa mergem….s-a intalnit cu unchiul meu si au inceput sa discute…am aflat ca strabunica murise….care tata? strabunica cea batranca care nu mai vede? la care tata, imi raspunde cu o oarecare emotie: da, tata, ea…

bunica lui…

h1

poveste cu bunici 1

February 11, 2008

am avut bunici…dar nu imi aduc aminte sa imi fi spus povesti…ce-i drept nici nu au petrecut prea mult timp cu mine sau eu nu am petrecut prea mult timp cu ei…poate si faptul ca bunicii mei erau tot in oras si contactul cu ei erau vizitele scurte.
o singura vacanta de vara mi-am petrecut-o cu bunicii din partea tatalui meu, la telega… ca verile si le petreceau la tara. imi amintesc ca era frumos; mamaie mila ne facea biscutiti in forme de semiluna si stele..apoi ne invata cum sa decupam in hartie omuleti care se tin de mana…

imi placea sa stau cu ea in bucatarie si sa o ajut…ma invata cum sa tai aluatul cu formele apoi ma lasa sa pun biscuitii in tava… stateam pe pervaz si ma uitam afara in timp ce ea isi facea treaba…

intr-o zi tataie m-a certat ca faceam gropi in pamant si le umpleam cu apa – vroiam sa fac bazin pt broaste…spunea ca fac mizerie si ca stric iarba:

- nu vezi ca pamantul nu tine apa? pleaca de aici si nu mai face prostii!

la care mamaie:

- mai nicule, lasa copilul in pace..si decat sa te iei de ea, mai bine du-te si adu doua cutii de conserva ca sa tina apa…

eu ma uitam la ei cum se cearta din cauza jocului meu…numai ca in scurt timp m-am ales cu 3 cutii goale pe care mamaie m-a ajutat sa le pun in pamant, apoi sa le umplu cu apa..si iata asa am facut eu bazin cu apa pt broaste…

tot in vara aia am invatat cum se mananca fagurii cu miere… si am aflat de ce stupii sunt de culori diferite si cat de dureroasa este intepatura de albina… multe lucruri am invatat in acea vacanta…dar cea mai puternica invatatura: totul are un final, mai mult sau mai putin fericit…iar boala nu tine cont de moment si ataca brusc…asa cum s-a intamplat cu bunica mea.

in vara aia m-am confruntat pt prima oara cu ideea bolii…chiar daca aveam numai 5 ani… nu intelegeam de ce trebuie sa vina salvarea, de ce am fost data afara din casa..ce era acolo de eu nu aveam voie sa vad…tot atunci am aflat ca un caine intelege foarte multe lucruri si ca te poate imbratisa si linisti…

h1

gheorghe craciun

February 1, 2008

azi mi-am adus aminte ca nu demult am facut si eu o facultate…si drept urmare am intrat pe site-ul facultatii si cu surprindere am aflat ca unul din profesori a decedat…ghe craciun….il stiam inca din liceu, cartea lui de analiza literara a fost biblia mea oarecum…apoi am inceput facultatea si surpriza mare: profesorul care preda teoria literaturii nu era altul decat ghe craciun…in primul an nu l-am cunoscut prea bine – doar de cateva ori a sustinut personal cursul si examenul l-am dat impreuna…linistit personaj, destept si oarecum intimidant prin calm si rabdare….in al doilea an, am avut onoarea de a sta de vb fata in fata, la un examen…nu trecusem proba scrisa si am intrat in proba orala….fata in fata…

abia atunci am realizat cat de rabdator era acest om….si cat de mult pret punea pe ideile fiecaruia, mult mai mult decat pe teoriile memorate pe de rost…asa am trecut examenul…prin sinceritate si respect reciproc; nu invatasem teoria foarte bine – nu am suferit memorarea definitiilor – in schimb aveam originalitate in eseuri si omul acesta cu nasul proeminent, ochii foarte albastrii si glas suierator a avut rabdare sa citeasca si sa inteleaga…asta a fost ultimul contact cu domnul craciun…

s-a stins domnul KA…de mai bine de un an….omul cu ochi adanci, clari si calmi…